Categorie Horror clasic

The Last House On The Left: Remarcabil

  Revăzut după un car de ani, de data asta  în secţiunea Sâmbăta Groazei a Cinematecii Române (maraton-omagiu Wes Craven), debutul fostului profesor de engleză îmi pare astăzi de o uimitoare complexitate. Aşezat între filmul lui Ingmar Bergman, Izvorul Fecioarei (care l-a inspirat pe Craven în această interpretare) şi remake-ul cu acelaşi titlu din 2009, […]

Freaks: Unic

În luna iunie, secţiunea Sâmbăta Groazei, din cadrul Cinematecii Române, mi-a oferit posibilitatea de a vedea pentru prima oară, pe ecran mare, un film pe l-am adorat de cînd mă ştiu: Freaks. De obicei, am rezerve serioase cînd e vorba să comentez despre filme pe care le iubesc, mai ales cînd, de-a lungul deceniilor, despre […]

Profondo Rosso: Spectaculos

De-a lungul anilor s-a tot apreciat eficienţa şi măiestria tehnicilor de filmare utilizate de Dario Argento într-unul dintre cele mai celebre filme din portofoliul său, Profondo Rosso. Sigur că în compartimentul tehnic al regizorului o cameră de filmat în mişcare a fost întodeauna mult mai eficace, în detrimentul unei camere statice. Argento filmează din spatele […]

Carnival of Souls: Remarcabil

Nu văzusem pînă sâmbătă, feature filmul din ’62 al lui Herk Harvey, în care titlul este înţeles de poveste atît de literalmente. Auzisem, de-a lungul anilor, suficient de multe despre el încît să-mi doresc cu ardoare să-l văd, dar ocaziile m-au tot ocolit, pînă cînd cea de-a doua ediţie a programului lunar Sâmbăta Groazei, iniţiat […]

Messiah of Evil: Impresionant

Pentru cei care caută în această capodoperă obscură o linie narativă mainstream vreau să le spun s-o lase baltă, indiferent ce le spune sinopsisul. Eventual, îi pot încuraja să se joace de-a-ghici-cu-ce-horroruri-celebre-e-rudă-apropiată. O să le dea mai multe rezultate, ca de pildă “Night of the Living Dead”, “Invasion of the Body Snatcher”, “The Hitcher” sau […]

The Amityville Horror: Capodoperă

Nu voi intra nici in detaliile documentarului văzut deunazi, care arată o faţă a obscurului orăşel ce nu se pupă cu ficţiunea nicidecum, şi nici despre cartea lui Jay Anson n-am să vorbesc – pentru că n-am citit-o, deoarece nu o am. Cu atît mai puţin despre remake-ul din 2005, care rămîne destul de valabil. […]